CURATOR: ADINA NANU
Expoziţia va fi deschisă în perioada 5 FEBRUARIE – 22 FEBRUARIE 2015
In anul 2014 s-au împlinit 100 ani de la naşterea lui Costin Ioanid. Era al şaselea pictor din familie. Bunicul său, Gheorghe Ioanid, fusese unul dintre primii elevi ai Şcolii de Belle Arte din Bucureşti, întemeiate de Teodor Aman, în 1864.
Costin Ioanid a studiat la aceeaşi şcoală, între 1934-1939, care pe atunci se numea Academia de Arte Frumoase, în atelierul pictorului Francisc Şirato, absolvind şi Şcoala Normală Superioară.
Din 1949 a intrat prin concurs lector la Academia de Arte din Bucureşti, fiind apoi conferenţiar, profesor, mulţi ani şef al catedrei de Artă Monumentală, decan şi rector, funcţie din care a demisionat în 1966, după ce a înfruntat pe Nicolae Ceauşescu, neacceptând orientarea impusă de acesta creaţiei tinerilor.
A lăsat o operă considerabilă de desen şi pictură de şevalet ca şi de artă decorativă în lemn, metal, ceramică, mozaic, prezentată publicului în zece expoziţii personale şi în numeroase participări la manifestări colective în ţară şi în străinătate.
Criticul de artă Eugen Schileru scria într-un articol:”Costin Ioanid găseşte în (...) arta noastră populară izvorul tinereţii fără bătrîneţe şi al vieţii fără de moarte. Faţă de aceasta el nu are o atitudine de arheolog. Altfel spus, el nu imită servil produsele finite ale acesteia ci imită demersurile gândirii ei creatoare, spiritul ei. (...) lucrează, creează în sensul artei populare” (Contemporanul din 14 ianuarie 1966).
Costin Ioanid a studiat la aceeaşi şcoală, între 1934-1939, care pe atunci se numea Academia de Arte Frumoase, în atelierul pictorului Francisc Şirato, absolvind şi Şcoala Normală Superioară.
Din 1949 a intrat prin concurs lector la Academia de Arte din Bucureşti, fiind apoi conferenţiar, profesor, mulţi ani şef al catedrei de Artă Monumentală, decan şi rector, funcţie din care a demisionat în 1966, după ce a înfruntat pe Nicolae Ceauşescu, neacceptând orientarea impusă de acesta creaţiei tinerilor.
A lăsat o operă considerabilă de desen şi pictură de şevalet ca şi de artă decorativă în lemn, metal, ceramică, mozaic, prezentată publicului în zece expoziţii personale şi în numeroase participări la manifestări colective în ţară şi în străinătate.
Criticul de artă Eugen Schileru scria într-un articol:”Costin Ioanid găseşte în (...) arta noastră populară izvorul tinereţii fără bătrîneţe şi al vieţii fără de moarte. Faţă de aceasta el nu are o atitudine de arheolog. Altfel spus, el nu imită servil produsele finite ale acesteia ci imită demersurile gândirii ei creatoare, spiritul ei. (...) lucrează, creează în sensul artei populare” (Contemporanul din 14 ianuarie 1966).
