[22-31 Mai 2012]
Expoziţie deschisă de criticul de artă Aurelia Mocanu.
Coordonator: Stela Lie
Expozitia a putut fi vizitata si pe vineri noaptea, in circuitul NAG 2012 (Noaptea Alba a Galeriilor)
------------------------------ ------------------
Extremografic
La diferenţă de
câţiva ani, profesorul de grafică Nistor Coita a avut de-a face cu cei doi
fraţi Udrescu, Marga şi Ciprian. Erau deja remarcaţi din liceul Tonitza ca două
vocaţii clare de plăsmuitori şi trudnici ai densităţilor grafice. Expoziţia lor
comună de la Galeria UNA este generată şi îngrijită de Stela Lie. Profesoară a
secţiei de grafică, iniţiatoare a asociaţiei Clubul Ilustratorilor, este în mod
particular atentă la destinul tinerilor după absolvire, aceia care stăpânesc un
generator de poveste personală în cheie grafică. Astfel, desfăşurarea de
producţii vizuale atât de diverse şi consistente în cercetare plastică a celor
doi fraţi Udrescu poate sta judicious sub titluri ca: „Labirint/atlas/vocabular/ experiment
vizual”, „Ferestre spre lumile noastre posibile” ori, mai jovial,: „Ce desenăm
noi”. Dacă aceasta ar fi o întrebare, răspunsul s-ar desena ca o ploaie torenţială
de figuraţie grafică. La care se adaugă o formaţiune particulară de pictură la
Ciprian şi de colaj-relief la Marga. Iar aluviunile de torent grafic se depun,
la amândoi în legătură de carte. Adică în preţioasele jurnale-obiect grafic. Este
tezaurul caietelor de poveste a existenţei lor prin diagrama văz-linie.
Ciprian Udrescu scormone
şi interoghează grafic orice: cai, insecte ori creaturi spaţiale, străzi sau
acoperişuri, colţuri de atelier şi propria-i persoană. Îi pare afină iscoditoarea
metodă socratică de a aduce la lumină adevărul. Se plasează într-o stare
permanentă de captare a unei viziuni semnificative din fluxul imaginilor de
panoptic cotidian. E, dealtfel, unul dintre puţinii desenatori care redă cu
naturaleţe organică (chiar chirurgicală) relaţiile perspectivale ale formelor. Nu
ascunde prin bruiaj linear redarea spaţială şi nu crează boarea onirică din
păienjeniş grafic. Este şi un posedat colector fotografic de decupaje
compoziţionale. Udrescu este acut, ca acul de gravat, care-i poate sta drept
blazon. Este un încrâncenat al analizei sub tensiune de
sens a lumii materiale din care vrea să intuiască, prin decalc grafic, un cadru-viziune,
ca temă a temelor: Fiinţarea.
În schimb, pe
coroniţa de flori a păpuşelelor din hârtie ale Margăi Udrescu se poate înscrie
deviza „Prietenie”. Artista ar dezmierda totul, reciclând cele lepădate. Prin
decupaje şi lipiri robace, este capabilă să mânuiască ultraexpresiv cele mai
umile ştraifuri tipărite sau să sărbătorească cromatic cartonul cofrajelor de
ouă. Marga are în desen omuleţi-personaje pe care le mână în călătorii grafice
printre animale fabulatorii. Portretizează frontal prieteni sau necunoscuţi,
adăugând dedesubt cuvintele unei istorisiri posibile. Papetăria agapică a
universului ei e plină de bunătate şi morala mărgăritarelor ascunse în colb. Revelează
freamătul semnului grafic şi al suporturilor de hârtie, pe atât cât fratele
Ciprian le prelevează analitic.
Expoziţia fraţilor Udrescu, densă şi
solicitantă, se parcurge ca un insolit „transfer de date” psihologic prin
releul imbatabil al diagramei desenului.
No comments:
Post a Comment